Despre semne de carte si pagini

Mai am cateva pagini din 'Pamantul de sub talpile ei' (de Salman Rushdie, care, da, a scris multe alte carti in afara de 'Versetele satanice'). O citesc de multicel deja, de cele mai multe ori in drum spre lucru si inapoi, in pauze, sorb pagina cu pagina.
Mai e putin...
Doar ca...eu n-am citit niciodata o carte cu sufletul la gura sa vad cum se termina. De fapt, as vrea sa nu se termine. Si cu atat mai mult, cartea asta, nu va putea fi niciodata citita doar pentru firul ei epic si final.
O pun deoparte, mai pun muzica, mai scriu randurile astea, trag de timp... dar ...parca trebuie. Asteapta, colturile indoite putin, semnul de carte e acolo, aproape de final.
Totusi...sunt carti care nu se termina. Sunt carti pe care le traim, zi de zi, in noi, desi uitam detalii, nume, ele nu se sfarsesc.
De fapt...poate niciuna nu se sfarseste.
Minunata carte. Pamantul de sub picioarele ei. Rushdie. Da. Exceptional. De citit. De savurat.
De trait.

Prejudecati...

Astazi vreau sa va impartasesc un articol interesant, care pune punctul pe I in problema prejudecatilor despre bijuteriile handmade:

http://cdbsblog.biz/2012/10/04/ideile-preconcepute-si-bijuteriile-handmade/

Astfel de prejudecati am auzit si eu de multe ori. Fraze de genul: "Nu ma intereseaza bijuteriile handmade, eu port doar argint" sau "De ce costa atat, la standul ala din mall sunt cercei la 5 lei"

Pana la urma urmei, bijuteriile handmade au si ele targetul (si mandria) lor. Cauta femeia (sau barbatul, de ce nu) indrazneata, nonconformista, dornica sa iasa din anonimat, sa poarte ceva UNIC...unic ca si ea!